-…a…nu…Andrada.

-da, da, stiu, dar nu v-am luat azi dimineata de pe Popa Petre?

…

-Doamne, ce semanati cu fata aia de am luat-o azi dimineata de pe Popa Petre. Incredibil.  Si unde mergem?

…

-Unde e Silver Church asta?

…

-Fosta Preoteasa? Sau vizavi?

-…hm. Dar ce era aici de unde v-am luat pe dumneavoastra?

…

-Dar stiti ca asta, Matasari, e cea mai renumita zona de prostituate? Si sunt cele mai nespalate, domnisoara… Ca de cand sunt eu taximetrist tot e asa, disperare cu Matasari asta. Si vorba aia…e in centru. Nici doi kilometri de universitate nu sunt.

(dupa o scurta interventie in care m-am simtit datoare sa impartasesc o informatie despre Matasari…s-a declansat iadul)

…da’ cine e Tudor Vianu asta? Sa mor daca stiu… Parca are si strada in Dorobanti… Si liceu? Serios? Domnisoara, eu va zic sincer ca in viata mea pana la 20 de ani eu n-am citit 3 carti. Carti-carti adica, ma intelegeti. Domnisoara, eu pana la 20 de ani am citit doar carti de SAH. Mi-a placut, domnule! La 19 ani eram vicecampion pe Bucuresti la sah. Am citit toate cartile de sah pe care le-am gasit…

Nevasta-mea, de exemplu, citeste in fiecare zi. Bine, ca are si timp. Si ca e si vanzatoare. Da’ va zic, in fiecare zi citeste. Eu ce naiba sa fac, sa iau cartea cu mine si sa citesc cat – 2 pagini cat stau in statie? Si mai terbuie sa fiu si atent sa prind comenzi.

Dar am un plan. Cand ma retrag si o sa termin cu taximetria, o sa ma apuc sa citesc. Am o gramada de carti la tara… si o sa le citesc pe toate,ca vederea o am buna, si sper ca nu mi se strica in 20 de ani.

Ah, si v-am zis, veneam aici, in Cismigiu si le luam banii pe sah.  Deci pe bani jucam. Si veneam asa, puneam ceva bani deoparte si primele partide le pierdeam si apoi pe celelalte dadeam remiza, dar din aia complicata, intelegeti, intrucat sa creada ca pot castiga, si pierdeam 50-60 de lei, si dupa aia, cand jucam pe 100 incepeam sa castig, si plecam cu toti banii lor acasa. Asta pe vremea lu’ Ceausescu.

Dupa aia am vandut toate cartile de sah. Pe o nimica toata le-am dat, dar tot au fost o gramada de bani. Daca ati sti cat umblam dupa ele prin anticariate – asta pe vremea lu’ Ceausescu zic – si dadeam spaga sa mi le tina. Si le-am vandut…

Auziti? Va suparati daca nu mai intorc, si va las pe partea asta sa ajung si eu la timp la comanda?

Azi, in semidepresie, am decis sa ies in oras. Am fost la un concert, apoi cu ceva amici intr-un … loc. De unde, doamnelor si domnilor, am subtilizat o scrumiera. RECUNOSC!!AM FURAT!! Pe principiu “na, ca pot” si “na, ca am tupeu”, am subtilizat-o. Am izolat-o, am acoperit-o si apoi am bagat-o in geanta. Faza cea mai tare e ca nu era pentru mine, ci pentru una dintre insotitoare. Bon. De acolo, contrar asteptarilor mele depresive, am plecat in Expirat. Unde am mai consumat ce am mai consumat, dupa care… pe la 6 si un sfert… hai sa plecam. Eu si insotitoarea cu scrumiera, care imi mai e si vecina.

Mai intai ne-am deplasat pana la Petromul cel de langa Expirat, am luat niste mancare toxica si apa. Dupa care eu am sunat la taxi. Am stat pe o bordura balotand chipsuri pana a venit taxi-ul.

Dupa ce ne-am suit, eu am scos grandomania de scrumiera pe care o carasem eroic pana atunci si am inmanat-o insotitoarei. Ea tinea scrumiera in brate. Taxiul mergea. Si mergea. Pana ne-am prins ca nenea asculta un post religios. Si era, taica, un preot furios la radio, care tinea o prelegere “Pacatosule! A venit vremea sa te caiesti! In curand vom fi cu totii in locuri cu verdeata si atunci veti sti cuvantul Domnului! Pacatosule! A venit clipa!”. etc etc etc. Am dat intr-o criza de ras de genul … celor din liceu. De la meditatiile de economie cand imi imaginam ca sprancenele impreunate ale profului creeaza un corn ca de rinocer. E greu de imaginat… Radeam cu lacrimi, mai bagam un chips, o auzeam pe insotitoare cum pufneste langa mine si nu stiam ce sa fac.

Eram la semafor la opera si radeam cu lacrimi, in tacere. Ma uitam pe geam, incercand sa ma gandesc la copiii din Somalia si la incalzirea globala si – degeaba. Radeam rau de tot. Ma uit la masina din dreapta – un taxi. O domnisoara dormea in dreapta, cu capul sprijinit de geam, baluta la gura, totul regulamentar. Eu radeam de ma cutremuram. Taximetristul din masina de alaturi se uita furios la mine. Si popa tot vorbea in boxe si eu tot nu stiam unde sa ma mai bag sa pot sa rad in voie. Lacrimi, spasme, chitaituri, tot tacamul.

In fine.

Trebuia sa povestesc.

Dar ar fi trebuit sa fiti acolo…

Inspre final, am dat-o pe cantecele religioase. Ne-am mai calmat, dar tot radeam.

Doamne, ce am ras. Ca niste pacatoase ce suntem. Cu scrumiera cu tot.

…
…

(la un semafor) – aaa, n-am vazut ca era femeie, ca n-o lasam daca vedeam ca e femeie. Nu sunt misogin, dar femeile sunt rele rau la volan. N-aveam nimic cu ele daca nu faceam accident cu una. Nu eram cu masina asta, cu alta, cu o dacie din aia normala. Si n-am vazut eu ca era femeie, ca n-o lasam…

De fapt cu doua am facut accident, nu cu una singura. Trei de fapt. Doua mi-au intrat in portbagaj si una in usa din dreapta. Dar nu cu masina asta, cu alta. De fapt stai, a intrat una in mine si cand eram cu masina asta. Da, si in portbagaj la asta mi-a intrat una.

Ce-am patit odata… Femeia era nu stiu ce manager la nu stiu ce computer-systems din astea. Si am umblat de nebun 12 zile dupa ea, ca plecase dupa piese de calculator nu stiu unde dracu… in Thailanda, intr-o tara din asta… asiatica… in Bangkok, nu mai stiu unde dracu’. Si facea asta la politist “ca ce domnule, eu sunt femeie de afaceri, nu am timp sa vin sa dau declaratii”. Da, asa zicea, ca ea e femeie de afaceri.

…
…

(suna telefonul)

“- Da, ma, unde esti? … Auzi ma? Nu ma mai cobi atata. Auzi ma? Cum adica ca de ce iau curse cu voucher, pai da ma, da iau curse cu voucher intre 17 lei si 34 de lei. Acuma nu, nu sunt cu voucher. Baaa, ce ma enervezi, ti-am zis sa nu ma mai cobesti atata”.

Dreapta aici? Of… cum ma prinde asta la telefon numai cand… conduc. Mereu ma suna. Nu, ca e cumnata-meu, nu e de asta… da’ ma cobeste mereu.

Asta e masina. ( imaginati-va cea mai urata si veche dacia 1300, cu piese gata sa cada, tot tacamul, care a pornit doar in vreo 3-4 minute, dupa insistente).

(Dau sa intru in spate, omul imi deschide iligant usa din fata. Zic – fie – ori la bal, ori la spital. Tot drumul am admirat panoplia de iconite si beculete, in mirosul de benzina care plutea peste tot).

Ete drace… Ce-o avea? N-a mai facut niciodata figuri, va jur ca e pentru prima oara. Da, domnisoara si sa nu imi zica mie Nelu Bulgaru daca am vreun interes sa va mint. Ati vazut cum stau, eu stau timid, pitit, in spate de tot. Fac meserie de 40 de ani. Sunt si eu profesor de masini, am facultate, nu ca toti astia de sta pe aici. Stiu meseria asta cum nu stie nimeni nimic. Sa va povestesc ceva. Acu’ vreo luna iau de la airoport o domnisoara cu un italian. Era prietenul ei. Ea blonda, cu parul asa lung, pana la… spate. Se suie, imi zic ca au o urgenta, sa plec repede. O calc, iesim d-aici si intram pe autostrada si sa vedeti care era povestea. Luasera pe unu’, si exact cand sa fie la colt vad pe aparat 600.000. Si au oprit acolo, in intersectie, si s-au intors. Si isi uitase geanta cu banii in taxi. Si zice – domnule, va rog din suflet, mergeti tare de tot sa il mai prindem, ca sigur e tot acolo. Am 60.000 de euro in geanta aia! Merg, accelerez. In intersectie – prind semaforul rosu – chiar semaforu’ asta era, si uite, masina era aici parcata, taxiu’ de care va zic. Politai in intersectie. Asta, blonda, imi zice: va rog din suflet, treceti pe rosu ca va platesc amenda. Eu i-am zis -domnisoara, fina-meu e sefu la circulatie pe toata tara. Nu s-a gasit politai sa ma amendeze pe mine. Si ma duc – pe cuvant va spun, domnisoara- opresc fix in curu’ la taxiul celalalt. Asta – blonda – se da jos, si nu stiu cum il imbrobodeste pe sofer, ca nu va suparati, mi-a picat un pachet de tigari, ca pot sa ma uit. Asta – da… sigur… v-ati intors pentru un pachet de tigari? Si unde nu scoate asta o geanta de mana, asa, picata intre scaune… O ia, se intoarce in masina si plecam. Cand am ajuns pe Kiseleff, unde mergeau ei – spune – domnule, opriti, uitati, va multumim mult – luati 200 de euro. Eu zic – vai pacatele mele, dar nu imi trebuie mie banii, ca eu am vrut sa va ajut. Lasati, doar 100. Ea nu, insista, ca ati fost om, ca extraordinar cum ati alergat si m-ati ajutat, ca eram terminata fara bani. Si asa cu astia.

…

Da, domnisoara, si pa mine toti ma suna sa vin sa ii iau, cand vin in tara. Am o frantuzoaica, cand vine aia o plimb prin toata Romania. Prima data, cand am cunoscut-o, venise si ma intreaba daca o duc la munte. Normal ca am dus-o. Undeva pe langa Poiana Tapului imi zice sa oprim intr-o benzinarie. Si isi ia o bere. Zice - bei o bere, sau nu bei alcool? Normal ca am baut o bere! Ce, eram prost, ea sa bea bere si eu suc? Si de atunci, de cand am dus-o la munte, de fiecare data cand vine in tara ma suna si o plimb peste tot. Ultima oara cand a venit si trebuia sa ajunga la Sinaia, eram la nunta lu’ fi-mio? V-am zis ca am 4 baieti? Eu n-am fete, numa’ 4 baieti am, ca asa mi-a dat Dumnezeu. Eu as fi vrut si fete, da’ daca numa baieti mi-a dat… Si ma suna frantuzoaica, ca sa o duc la Sinaia. Eu ii zic – sunt tot motat, imbracat, se insoara fi-miu. Tocmai ce trebuia sa plecam dupa mireasa, la Craiova, ca ea e din Craiova, si ne duceam sa o luam de acolo. Si insista asta, zice – domnu’ Nelu, ma duceti sau nu? Zic – pentru clientii mei fideli, la orice ora. Si l-am trimis pe fi-mi-o cu cumnata-meu – fratele lu nevasta-mea, are un Peugeot 307 – si i-am zis ba, nu te supara pe mine, asta e. Ma duc si ma intorc. Si pana seara la restaurant eram si inapoi…

…

Da, si va povesteam de baietii mei. Al’ mare – asta de e insurat, are 28. Are si o fetita mica. Mereu vine la mine si zice – “tataie, imi imprumuti mobilul tau? Mereu ma minti ca imi imprumuti mobilul”. Si dupa asta de v-am zis ca e insurat e urmatoru’ de are 26, al treilea are 23 si mai am unu’ de 20. Primu’ si al treilea seamana in neam cu mine, ceilalalti amestecat, cu mine si cu ma-sa.

Am ajuns, vedeti, v-am zis ca va duc cu ochii inchisi. Unde? Pe Timonierului? P-acolo, pa unde iese Vacaroiu? Pai nu v-am zis domnisoara, ca eu ii stiu pe toti? Am stat si eu aici cand se construia pasaju’. Stiu strazile cu ochii inchisi. Atunci aveam 5 baieti, ca am mai avut unu’, da a murit la 5 ani inecat, exact cand construiau astia pasaju’ aici…

Sa traiti domnisoara, la multi ani si multe realizari va doresc, si sanatate la parinti!

“Uff, ce cald e. E nenorocire, stiti? E ne-n0-ro-ci-re. Toate bacteriile care plutesc in aer sunt acum fericite. Nu tu vant sa le rasfire, nimc. Stau in caldura si se inmultesc si ne intra noua in gura, pe nas, in ochi, in urechi…

Uite, daca deschid geamul, navalesc peste noi. Armate ntregi de bacterii. Ma intreb unde merge societatea asta.

I uite si maturatorii… cum valseza ei prin nori de praf… ta-da-da, ta-da-da. Ei sunt parte din plan… Asa dragutilor, asa, ridicati praful ca sa ne intre mai usor in urechi si in nas si in gura si in ochi. Asa, valsati, valsati.

Suntem o generatie bolnava. Ieri am facut otita. La urechea asta (intorcandu-se spre mine). Am deschis geamul putin, si gata. Otita. Du-te la doctor, fa injectii, tratamente. Nu cred ca mai e nimeni sanatos in lumea asta in ziua de azi.”

Episodul 7 – Conspiratia Becali-Hrebenciuc (via Ioana, traiasca copy paste)

“Vedeti domnisoara cladirea asta. Cica e cea mai mare din tara, daca nu din Iuropa. Are 23 de etaje. Cate? Nu domn’soara. 23 va zic io. I-am dus aseara pe patroni. Adica nu stiu daca era chiar patroni da ei construia. Si mi-au zis domn’soara 23 are. Baieti destepti domne. Ce ti si cu tara asta, cica nu e bani. Lasa-ma domne nu e bani. Ca toti astia care e la guvern sunt niste vai mama lor. (Ii suna telefonu): Da, ‘na seara domnu Paul! Unde? Da vin. Pentru dumneavoastra? Pe cine? A… Paula… Da, o stiu. Parca v-am mai adus-o o data. La cat s-o iau? La 2… Da domnu’ Paul. V-o aduc s-apoi o ridic pe la 2. Da sefu’!”…Asa domn’soara. Ca astia de la guvern e destepti ei asa. Ca il stiu io pe un mare boss de p-acolo. Acuma stiti cum e, nu pot sa zic cine e, secret profesional domn’soara, da e mare asta, merge tot timpul numa cu mine. Ca na lucrez demult si ii stiu pe toti astia din lumea monderna…moner..Cum e domnisoara? Asa… Mondena, da, tot timpu’ ma incurc. Si astia are o mare conspiratie… Ce crezi domn’soara ca ei isi imparte asa sarcinile. De unde. Toti stiu pe toti. Stiti cand a fost indundatiile alea prin tara d-a construit Jiji case peste tot? Credeti ca a fost banii lui Jiji? Ha ha. De unde domn’soara. Va spun eu. Am un prieten la senat. Il stiu demult, de 10 de ani de cand practic taximetria. Il stiti pe Hrebenciuc? Ati auzit nu? Il stiu si p-asta ca-l mai iau pe fiisu. Asa, Hrebenciuc e ruda domn’soara cu Jiji. E fin. Si Hrebenciuc are toata Moldova domn’soara. Stiti de ce are toata Moldova? Nu stiti. Ca si-a pus el toti finii pe la primarii si prefecturi. Si cand a venit inundatiile i-a dat el bani lui Jiji sa faca casele in taina. Fara presa, fara nimic. Baiat destept! Ce i-a zis lu Jiji. Bai Jiji io is cu guvernu, cu statu cu astea, tu esti cu fotbalu. Fa tu niste case pe banii mei, ca bietii oameni e vai de mama lor, si zi ca le-ai facut tu, ca de nu io am belele. Si uite asa a facut Jiji case de milioane de euro. Pe banii lu’ Hrebenciuc… Nu’s domnsoara banii lui Jiji. E o mare conspiratie. Pai toti astia de la guvern e rude, veri, fini, nasi. De ce credeti ca nu mai intra nimeni. E un fel de “Casa Nostra”…Aici? Asa… Ii suna telefonu: “Stati asa ca e o fata de-a mea, tre s-o duc la un prieten, client vechi d-al meu. Alo.. Sarumana Paula.”

Episodul 8 – Nimfomana din Ofis ( via Alex – sper ca imi amintesc povestea asa cum trebuie )

(un tip gras, cu o bluza slinoasa de trening, un singur dinte in fata, tuciuriu)

“Ba, frate, cum sunt si femeile astea. Am dat eu de una o data, una buna rau de tot. Blonda, cur, tate, fusta scurta, tot ce vrei. Am luat-o de acasa si am dus-o la clubu ala – cum ii zice – ala din centru, din amzei – ala, ofis, asa, ofis. Si cand ajungem acolo, incepe aia sa imi zica ca daca nu vreau sa vin cu ea, ca face ea cinste, ca pot sa las aparatul pornit cat stam acolo, lucruri din astea. Si m-am dus, na. Ca era buna rau.

Intram noi acolo, incepe asta sa bea, si stam stam stam, face asta cinste cu nu stiu cate uischeane. La un moment-dat ca sa plecam, sa o duc inapoi acasa. O plimb prin tot bucurestiu, iti dai seama cat se facuse pa aparat, cat am stat si acolo la ofis, si am dus-o inapoi acasa. Am uitat sa iti zic ca statea in ditamai vila.

Ajungem in fata casei, incepe iar asta sa se roage de mine, ca nu vreau sa urc, ca nu stiu ce, ca e singura… Si m-am dus, ca era buna rau. Intram in casa, isi mai pune de baut, si incepe sa zica, ca ei ii place de mine, ca daca ma culc cu ea imi da bani, incepe sa se alinte…. pana la urma ce sa fac, m-am culcat cu ea, ca arata bine si sunt baiat fin. Si mi-a platit tot cat era pa aparat seara aia, si mi-a mai dat si niste bani in plus.

Si ma mai suna din cand in cand, nu scap da ea deloc. Cum are chef, cum ma suna.”

Episodul 1 – Camelia din Galati

“Domnisoara, ce ziceti de treburile astea cu profesoara si baiatu’? Dar, nu va suparati ca va intreb, dumneavoastra nu locuiti in Romania? Nu, domnisoara, nu de la televizor, ca aia vorbeste repede taca-taca-taca-taca, nu intelegi nimic, iti intra pe o ureche si iese pe cealalta. Eu citesc ziarele. Acolo ai timp, domnule, poti sa intelegi ceva…
…
Si totusi ce credeti de profesoara? Cica vor astia sa o inchida. Auzi, ca in America au inchis cateva. Niste nimfomane. Ce stie ei baietii de 16 ani. Nu pot sa traiesc fara tine. Ce e asta, domnisoara? Cum? Da, aveti dreptate – asa vad ei lucrurile.
…
Am patit si eu ceva, in iarna lui 86 – atunci traiam inca cu ai mei, si mama traia, Dumnezeu s-o odihneasca! Mergeam cu taxiu’ pe strada, si vad o fata. Desculta, vai mama ei, mergea prin zapada. Am oprit, m-am dat jos: ce-i fa hai cu tine? Ca n-are unde sa se duca. Era din Galati, o daduse afara barba-so, si mai era si bortoasa in 3 luni. Camelia o chema. Si mi s-a facut mila, domnisoara, v-am zis, desculta era, cu picioarele in zapada. Si i-am zis : fa, io te iau cu mine, da’ la primavara, cum da firu’ ierbii, iti iei hangaralele si te duci. Nu ma intereseaza unde, da’ te duci unde vezi cu ochii. Io te scot din iarna, da’ nu pot sa vad de tine.
Si am luat-o acasa, domnisoara. Mama a carait, normal, ca ce e cu bagaboanta asta, de unde ai cules-o? Sa-i zici sa se duca la ea la Galati, sta prin straini ca Ion fara tara…
Si intr-o zi vine mama si zice : vezi ca nebuna a incalecat fereastra! Ma duc fuga, deschid usa, nebuna – asta, Camelia, de care va povestesc – era calare pe geam. Ca eu ma arunc, ca te iubesc. Stateam langa usa, la distanta, si o duceam cu vorba: Stai fa nebuno, fa, tu-mi iei zilele fa, ma bagi in puscarie fai. Ce ai fai proasto, il omori si pe ala de la tine din burta.Fa, tu te iei dupa mama? Fai Camelio, nu fi tampita, poate e baiat. Fai n-auzi, ala e lumina ta, proasto! Si ma apropiam din ce in ce mai mult. Ea nimic. Calare pe geam. Si cand eram la 1 metru, asa, am sarit si m-am tipat cu mainile in paru’ ei ca pisica pe gard. M-am gandit eu: daca o iau de mana se smuceste nebuna. Si ce era sa-i fac eu? Infundam puscaria pentru o nebuna! Era femeie simpla, domnisoara, nu stia educatie Camelia asta de care va zic…Mereu ii ziceam : ce stii tu fa care e diferenta intre sex si dragoste? Dragoste e cand sunt doua suflete impreuna: mama, tata, frati, prieteni, e greu sa gasesti dragoste, fa. Da nu stia ea, domnisoara ce e aia…era femeie simpla, nu stia educatie… “

Episodul 2 – Fiul din Portugalia

“Tiiiiii, ce de lume pe strada…
…
Vai, dar ce o fi cu atata lume pe strada??
…
…
Ce o fi dom’ne cu atata tineret?
S-a terminat sesiunea…
Doamnee… ce de fete aiurea pa strada. Doamne, multumesc lu Dumnezeu ca nu mi-a dat fete. Io am 2 baieti, stiti? 2 baieti am. Ca daca aveam fete nu stiu ce faceam, muream de grija lor.
Si asta, baiatu’ mai mic, e ca mine. Ii place soferia. S-a invartit el pe la firme, a facut ce a dres, si s-a descurcat. E sofer bun. Si isi gaseste si el o fata. Mare iubire, mare pasiune, se iubea, se pupa toata ziua!
Dupa o perioada, mi-am dat eu seama ca ceva nu e in regula. Deh, domnisoara, parintii ei erau oameni cu pretentii, si nu prea le convenea ca asta – fi-miu -e sofer. Ca de, nu tu facultate, nu tu alea…Si din ce in ce mai rau, din ce in ce mai rau.
Intr-o zi, m-am trezit cu ei la usa. Ionut cu fata. Aia – plansa toata, rosie, ochii bulbucati, cu o geanta in mana. Ca ei nu mai suporta, ca vrea sa fie impreuna, si ca se muta la mine. Si ce era sa zic? Se iubea tare, mie imi era mila de ei. Si trece o luna, doua, aia plangea in fiecare seara dupa tac-so si ma-sa. Si pana la urma s-a intors fata, deh, era tanara, nu putea sa stea fara ai ei. Io am inteles-o, deh, daca ei vroia baiat cu scoala, cu astea, normal ca nu le placea de al meu. Pacat, ca e baiat bun, serios va spun.
A plans-o asta prostu’ vreo luna-doua, si de unde nu gaseste el acu’ juma de an alta fata! O minune de fata, sa mor daca va mint. Frumoasa e, desteapta e, cuminte e. Si asta il are pe tac-so in Portugalia. Si acuma au plecat amandoi in Portugalia la tatal ei, si l-a facut pe asta al meu – soferu’ meu – l-a facut sef pe acolo la fabrica lui.
Asa, aici stanga? Unde va las? Aici? Bine – 120.000. Multumesc, haideti ca data viitoare cand ne mai intalnim, va povestesc ce s-a mai intamplat”.

Episodul 3 – Violenta in familie

(un tip tuciuriu la 150 de kile pe putin)
“Da’ cine e domnisoara baiatu’ asta pa care l-am lasat? Prietenu’ dumneavoastra? Nu? Pai de ce? E… va iubeste el, va zic eu sigur. Nu exista d-astea cu prietenii, cu prostii… nu exista. E mort dupa dumneavoastra, sa-mi sara ochii din cap daca va mint.
Am avut si eu o prietena… frumoasa…. asa ca dumneavoastra de frumoasa. Era dasteapta, facuse facultate, era fotomodel. Si ne-am indragostit. Nevasta-mea stia, normal ca stia. La 100 de kile ale iei normal ca stia. Da’ asta – nebuna – trebuia sa-si dea seama ca n-o sa las navasta si copil pentru ea. O iubeam, sa mor daca mint, o iubeam cu tot sufletu’, ca iera frumoasa rau si dasteapta, da’ nu era sa las familia si copilu pentru una asea aiurea.

Si intr-o zi i-am zis: fa, io nu mai pot, io am scandal cotidian zilnic acasa! Sa supara nevasta-mea, nu mai pot. Si a sarit nebuna cu pantofu pa mine. Uite, aici in cap mi-a dat da mi-a sarit sangili. Si uite (scotocind sub scaun si intorcand-se catre mine cu un prosop in mana) – cu asta m-am sters! Mergeam pa strada si ma stergeam. Da sigur, ma uit la drum, normal ca ma uit la drum, ce credeti ca nu stiu sa conduc? Da ani da zile fac taximetrie si nu am nici un accident.
Si imi pare rau da ia, domnisoara, ca era v-am zis ca era frumoasa si dasteapta. Si ma si iubea, tuta. Da’ cum iera sa las io fomeia mea? Orcat as fi iubit-o io pa ia. “

Episodul 4 – domnul taximetrist

“Domnisoara, nu va suparati ca imi permit sa va intreb: in ce domeniu lucrati?…. A, si credeti ca faptul ca sunteti foarte frumoasa a avut vreo legatura cu angajarea dumeavoastra? Inteleg…
Domnisoara, dumneavoastra aveti prieten? Da? Si il iubiti? Cum adica nu stiti? Daca il iubeati stiati lucrul asta. Si daca ar veni maine si v-ar spune: vreau sa ne mutam impreuna – cum ati reactiona? Cum adica nu stiti? Dar trebuie sa va ganditi la lucrurile astea. Sunt lucruri foarte importante, viata trece, nu stiti unde se duc zilele. Daca nu stiti atunci de ce mai pierdeti timpul?

(La un semafor, intorcandu-se catre mine cu un aer conspirativ) : ma credeti un ciudat, nu e asa? Sa stiti ca nu pun genul asta de intrebari decat persoanelor distinse care se urca la mine in taxi. Eu fac lucrul asta, meseria asta, din curiozitate. A fost o perioada cand am avut nevoie de bani, si atunci de aia am inceput. Dar acum am mai multe firme si fac lucrul asta asa, mai mult din inertie. Stiti, credeti ca angajatii sunt datori patronilor? Nu e chiar asa… Si patronii sunt datori angajatilor.Vine, iti cere o zi libera… i-o dai, ce naiba sa faci. Ca stii ca incepe sa gandeasca rau de tine. Si uite-asa ajungi la mana lui… El e la mana ta, si tu esti la mana lui.
…
…
O data o doamna blonda, am luat-o de la televiziune, mi-a zis cand a coborat: dumneavoastra nu sunteti taximetrist! Si i-am raspuns: cum sa nu fiu doamna? Sunt taximetrist – suntem ceea ce facem.
…
…
Stau asa, cateodata si ma gandesc. Doamne, cum trece viata asta pe langa tine. Am divortat o data. Acum am o prietena – de cand ne-am vazut prima data si pana acum nu ne-am despartit. Niciodata. De 6 ani suntem numai impreuna. De aia va intrebam: de ce stati cu cineva daca nu stiti ca vreti sa fiti impreuna? “

Episodul 5: Dadaca

“Hai puisori, hai mama Leone, haide, sa inaintam! BRG, BRG, BEREGEEE, unde te duci mai baiatule? Hai colegule, hai mama Leone, haideee. Asaaa, ma, asaaa, vedeti ca se poate?

Domnisoara, oamenii sunt de 3 categorii: oameni buni, oameni rai, si soferi. Iar soferii sunt de 3 feluri: soferi buni, soferi rai, si taximetristi. Heheheheee…. Haide puisor, haide mama Leone, DRP, DRP , de ce il depasesti tu asa pe GTO? HaiJIJ, hai JIJ, accelereaza, haide colega, haide ca se poate! Mai tu oi fi d-al lu Jiji, d-aia esti asa afurisit? “

VA URMA