VERZI ŞI USCATE

Abia am scos din cuptor un inel-pizza? Il vrea cineva? Repede, pana nu se raceste.

Chestia cu Fimo ma loveste spontan. Am multe restante si in loc de ele uite ce fac eu – floricele mov cu rosu. Nu-s inca lacuite, da’ nu-i asa ca-s dragute? Le adopta careva sau le opresc pentru mine? As avea la ce sa le port…:D

Adica maimute si pisici.

[caption id="attachment_961" align="aligncenter" width="300" caption="Cercei maimute"][/caption]

Ehz, da intr-un nou acces paranoid, am cautat ce e cu narcolepsia, si am aflat ca boala somnului seamana foarte tare cu ce simt eu. Adica somn irezistibil ziua, de as dormi oriunde si oricum si oricand, si nesomn noaptea. Adica nu aceeasi treaba cu insomnia, si independent de nopti pierdute, petreceri si alte lucruri asemanatoare.

Asadaaaa, chances are sa fiu un pinguin narcoleptic. In orice caz, in faza nocturna a bolii, pinguinul narcoleptic se joaca cu fimo. Si face pe Testoasa Mirela pentru Gabrijela, si mai face doua perechi de cercei, asa cum il loveste inspiratia. E vorba despre flutuscaune si de the orange twist of brown.

Flutuscaunele sunt deja adjudecate, Alexandra le-a vrut pentru Gomez2, sa aibe si el pe ce-si odihni oasele iepuresti. So – is anybody in for ze orange twist?

Intr-o seara, Eusebiu a inceput sa planga. Intre toti melcii hermafroditi de pe lume, se simtea singurel, neinteles si complet nefericit. Ochii i se bulbucasera atat de tare de la plans,  incat devenisera grei ca plumbul, si Eusebiu aproape ca a alunecat de pe geanta textila a Ralucai. Plangea cu sughituri la 5 dimineata,trezind tot cartierul Militari, astfel incat am luat decizia sa-i gasim o prietena, inainte de a avea de-a face cu administratia sau primaria de sector.

Cateva nopti mai tarziu, a aparut Florentina. Vestea ca am infiintat o agentie matrimoniala pentru melcii heterosexuali ii falfaise pe langa ochi, asa ca s-a gandit sa-si incerce norocul. Am dus-o in vizita la Eusebiu. E drept ca e un pic mai inalta decat el si chiar ceva mai…trupesa, dar va jur ca a fost dragoste la prima vedere.

Gata! HA!

Fimo s-a mutat pe Mainile au suflet. Sau “verzi si proaspete”. Cum vreti voi.

In entuziasmul care ma prinsese mai devreme, uitasem un fluturas… Statea ratacit pe un colt de mobila… Vaaaaai… L-am aruncat repejor in cuptior si iacata-l:

Si odata cu ea fluturi! Fluturi! Fluturi peste toooot!!

Cineva s-a gandit sa faca o surpriza colegelor. Nu spunem inca cine, nu spunem ce colege… (Nu, nu e vorba de mine )

Asa ca azi am fluturit, si am fluturit, si am fluturit si as mai fluturi si acum daca nu m-as fi oprit la un moment-dat.

Si asa aratau fluturasii exact atunci cand au iesit de la cuptor:

Fiecare fluturas are pe spate numele celei care-l va purta. Dar nu deconspiram inca surprizaaa…:)

Acum sunt gata ambalati, nerabadatori sa ajunga la destinatie :

Another little car, now improved!

Apoi niste martisoare… care pot fi transformate in orice altceva: