Gagauta, STII sa scrii? ‘Au ba?
Dupa ce v-am capiat cu iiii si iii si a fi sau a nu fi, uite ca ajungem la A STI!
“A sti” este cosmarul meu recurent. E mai grav decat “doar” si “decat”, chiar mai grav decat “a fi”. Nu cred ca e mai grav decat problema cu ochii albastriiii, dar cu siguranta apare MAI DES.
Aici e o singura chestie pe care v-as fi recunoscatoare s-o retineti. Mai, cand vorbesti cu un om, nu cu un bou, si il intrebi daca stie unde te poti duce sa te-mpusti pentru ca n-ai invatat gramatica la scoala cand erai mic, intreaba asa:
“-Buna ziua, domnule draga. Stii cumva un loc unde ma pot duce sa ma impusc pentru ca n-am invatat gramatica la scoala cand eram mic?”
Adica - ARE DOI. ARE DOI. ARE DOI. La modul indicativ, timpul prezent, persoana a doua, verbul “a sti” are 2 X i!
La fel cu conjunctivul prezent. “Sa stii ca iti rup capu’ cand te mai vad cu “sti”". Aceeasi treaba.
Nici macar nu e asa neprietenos ca “a fi” cand vine vorba de imperativ, din simplu motiv de inaplicabilitate practica. Pentru ca imprumuta forma de la conjunctiv, asta nu face decat sa simplifice lucrurile. Adica nu poti sa-i spui cuiva : “BA, STII!”, la fel cum i-ai spune “BA, FII CUMINTE SI MANANCA TOT!”. Din acest motiv, ii vei spune “ba, sa stii engleza pana maine!”, si “ba, sa nu stii ce te-am invatat in seara asta, ca ti-am rupt capu’ “. (cu un sens ironic aici, fireste. Multumesc). Deci treaba cu imperativul negativ care taie din “i” la “a fi” nu se mai aplica si aici”. E mai simplu!
Asadar e EXTREM de simplu. Cand e la modul indicativ sau conjunctiv, ambele prezente, persoana a doua singular, VERBUL “A STI” NU FACE DISCRIMINARE DE POZITIV, NEGATIV SAU INTEROGATIV. Il bag si pe interogativ in discutie pentru ca am observat ca atunci cand propozitia are un semn de intrebare in coada, va tenteaza tare, tare sa taiati din perechea de “i”. (pe genul “Sti de cand vroiam sa te intreb de ce ti-a murit pisica?”). Bine ca nu scriem ca in spaniola, cu semn interogativ si la inceputul frazei, ca ramaneam doar cu “st” din toata povestea.
Reformulez.
Peste tot, peste tot, peste tot cand vine vorba de persoana a doua singular si voua va vine sa dati cu “stii”-ul de geam pana ii ramane un singur i, domnul ” a sti” devine – STII, NU STII, SA STII, SA NU STII, STII TU?. NU EXISTA NICAIERI STI, NU STI, SA STI, SA NU STI, STI TU?
In afara de infinitiv (ze basic stuff, treaba cu “a sti”) si de niste forme populare dubioase si izolate pe care nu cred ca le folositi prea des in scris (gen “oi sti tu ceva”), nu va mai bateti capsoarele. E cu doi! E CU DOI! (cut – scena cu mine alergand catre luna, racnind, smulgandu-mi parul din cap. Fade to black.)
Si bagati de seama, data viitoare cand ne intalnim taxez pe “sti la ce ora ne vedem?”. Si n-o sa mai stiu la ce ora ne vedem pentru ca n-o sa ne mai vedem.
Acum – cand vine vorba de conditional-optativ prezent(adica – asa cum ii spune numele, de modul ala in care avem o conditie in functie de care treaba se intampla sa nu, asa ca s-ar putea sa nu se intample la fel de mult cum s-ar putea sa se intample), taiem din “i”, ca treaba nu mai e asa sigura. Cuvantul devine mai slab, mai nesigur, si atunci vorbim despre:
“As sti cum sa-ti spun in fata ca nu stii sa scrii, daca n-as fi atat de bine crescuta si in acelasi timp lasa”. – valabil pentru toate persoanele.
Adica : “ai sti”, “ar sti”, “am sti”, “ati sti” etc
Si iata cum mi-am ratat cariera de profesoara…
LATER EDIT: Da, Sebastiano are dreptate. Sunt atat de ancorata in prezent si trecut, incat nu prea ma preocupa viitorul. Bad, bad teach. Baaaad teach.
Asadar, vedeti ce faceti cu viitorul, ca acolo vorbim de doar un i. E atat de departe incat nu ajung amandoi. E in viitor, un i e mai mult decat suficient.
Vei sti cand sa te opresti, sper.
Va fi exact cum am zis ca va fi.
photo credit: RLFilipkowski
Problema lui I
Ne intoarcem la lectiile de gramatica. Vorbim astazi despre “i”, si anume desinenta de plural la masculin. Dupa ce-am discutat pe larg despre problema existentiala – adicatelea cea legata de “a fi” – am realizat ca problema cu “i” – desinenta de plural si NU articol hotarat care se aplica la adjective doar atunci cand ele sunt ANTEPUSE (adica inainte de substantivele pe care le determina, adica poate pricepeti mai bine daca zic ca atunci cand e ca in engleza) este mult mai serioasa decat cea de la verbe.
Ca sa zic pe romaneste, daca traduceti direct din engleza the stupid people, the blue skies and the gay birds si n-ati auzit de adaptare, e posibil ca uneori sa uzati cei doi i in legitimitate, torturand legal limba asta romana atat de straina voua.
Mda, a murit Pruteanu si am aparut eu. Sa trecem peste paranteza.
Iubitilor. Atunci cand aveti un substantiv masculin la plural care e urmat de un adjectiv – si acel adjectiv pentru ca se acorda in gen, numar si caz cu substantivul va avea un i in codita, atunci va rog eu MULT DE TOT – TINETI MINTE CA E UNUL SINGUR. Daca mai vad mult “ochi albastrii” ma iau cu mainile de cap si fac crima de om nevinovat. Mah, si sunteti multi puzderie. Si nu zic de astia care n-au dat pe la scoala, zic de voi astia cu pretentii de eruditi.
CHIAR SI DACA E ARTICULAT, ARTICOLUL SE DUCE LA SUBSTANTIV – ADICA OCHII ALBASTRI. Doar daca bagati vreo inversiune d-asta smechera, adica daca faceti vreo poezie vreunei domnisoare si vreti s-o bagati p-aia cu Albastrii-ti ochi – atunci pentru ca adjectivul o ia in fata substantivului - lucru mai rar intalnit in limba romana, aceasta limba straina despre care acum aflati chestii noi (si nu chestii noii), ei atunci pasati articolul la adjectiv si nu-l mai puneti la substantiv. Ca regula generala, CINE E PRIMUL IA AL DOILEA I CA E MAI SMECHER.
Sunt ferm convinsa ca va veti scarmana caputul ala confuz acum si veti cauta si veti cauta paaaana veti gasi un contraexemplu. Adica un adjectiv care vine dupa substantiv (articulat sau nu) si care totusi are doi “i”. Tin sa va zic de pe acum ca, daca gasiti un asemenea caz, e pentru ca primul i nu este cel despre care vorbim azi, adica DESINENTA DE PLURAL (terminatia, codita pentru profani), ci probabil ca dragutul de cuvintel il are deja in radical. Adica e de la ma-sa. Adica s-a nascut cu el. Adica nu pleaca niciodata indiferent in ce fel in sucim si prin ce cazuri il plimbam si in ce situatii jenante il punem. Un exemplu de asemenea cuvant este “trandafiriu”. Asta are un “i” acolo, vedeti? Dupa ce inlaturam marca masculinului (adica “u”, ca daca era feminin era trandafirie), ramane “trandafiri” – E, ASTA E RADICALUL. Daca il puneti la plural, va fi, fireste, trandafirii. Pe care CU SIGURANTA il veti scrie cu un singur i, ca asa v-a zis tampita aia de are blog, ca adjectivele masculine la plural postpuse (adica cum se cade) au un singur i.
Disclaimer: urmatorul paragraf e doar pentru cei pregatiti pentru asa ceva. Ceilalti sunt rugati sa-si noteze doar ce scrie cu litere ingrosate. Multumesc.
Asa, ca am ramas intre noi astia ceva mai destepti, hai sa va zic un secret pe care nu-l impartasesc si cu prostii. O sa va zic ceva despre cuvintele astea care au un “i” in radical… si atunci o sa fiti cu adevarat deosebiti. Atunci o sa stiti DE CE. Psst – fiti atenti ca zic o singura data - d-aia copiii se scrie cu 3 i - unul e radical, al doilea e desinenta de plural, iar al treilea e articol hotarat. Deci astea de-l au pe i in radical (adica pe dracu-n coaste) si sunt masculine si sunt mai multe si sunt si articulate cu hotarat, fac bazaconia aia nemaivazuta cu 3 x i.
Priceput?
Gata copii, pauza s-a terminat, sa ne intoarcem la iii-urile noastre.
Asaaaa, cu cele de mai inainte in minte, va rog frumos aratati-mi un “i” in “ALBASTRU”, “TANDRU”, “ACRU” sau alt d-asta de il pociti pana-i dau spumele, ca eu il mananc aici. Si atunci? De unde doi?
Fac o mentiune. Daca v-au sclipit un pic ochisorii la treaba cu “chestii noi” si ati zis – ahaaa, deci primu’ are i, al doilea n-are – hoooold it. Cu “chestie” se intampla aici exact ce ziceam mai devreme. Adica primul “i” – cel pe care il puteti identifica deja pe randul de mai sus, e de la ma-sa. Asa s-a nascut. Alta chestie mama nu mai face. Al doilea este desinenta de plural. Asadar nu e aici niciun articol. Ansamblul nostru minunat e nearticulat. Daca era si articulat era chestiile noi. Dar chestiile sunt femei si nu barbati, asadar am iesit din discutie.
V-am pierdut cred.
Inapoi.
Mah, macar cu atat de ramaneti – nu exista ALBASTRII DECAT DACA FACETI VERSURI. Incetati, va rog eu frumos, oricat de mult v-ar tenta. Nu exista STRUGURI ACRII. Nu exista OCHI ALBASTRII. Nu exista BARBATI MANDRII. Nu exista URSI TANDRII. Nu exista POLITICIENI MAIESTRII (nu ma refer la maestru, ala e alt cuvant, asta chiar asa se scrie). Exista doar CAI ALBASTRI, PROSTI MANDRI, CINTEZOI TANDRI si CASTRAVETI ACRI.
Si mai exista Albastrii Zmei de pe pereti si Maiestrii Cai ai lui Nichita.
Respiram?
Ce ati invatat azi?
Repetati dupa mine: D o a m n a p r o f e s o a r a a r e o c h i a l b a s t r i.
Boon. Analiza propozitiei va rog. Repede!
P.S.: Tocmai am primit una buna – TREI MEMBRII NETLOG VOR SA-TI FIE PRIETENI. Bah Netlog, cand o sa ma lasi dracului cu membrii tai in pace si o sa-mi povestesti despre MEMBRI, poate o sa ma intereseze si cine sunt ei. DA? Off…nici n-am terminat bine cu adjectivele, ca ma asalteaza substantivele.
Teaser: In numarul urmator ma voi adresa direct clientei care mi-a aruncat un feedback spunandu-mi pe un ton imputit ca nu se pune NICIODATA virgula inainte de “si”. Pe aceasta cale vreau s-o anunt ca exista si numere mai mici decat 0.
“A fi” for dummies
Dragilor. Am constatat cu parere de rau ca nu stiti care e treaba cu verbul “a fi”. Tocmai cu verbul “a fi!”. Unii dintre voi imi sunteti cunoscuti, nu v-am spus-o niciodata direct si nici n-o s-o fac pentru ca nu am balls (ca Alexandra Svet). Sper totusi ca veti citi asta pana la capat si ca veti pune in aplicare cele ce urmeaza, ca nu va invata fata de rau. Pasiunea mea e…morfologia. NOT!
Asadar, iubitii mei, “a fii sau a nu fii” se scrie cu 2 i DOAR in urmatoarele cazuri:
CAZU’ 1 = CONJUNCTIILE SUNT SAREA SI PIPERUL
1) cand e la modu’ conjunctiv (timpul prezent, dar astea sunt detalii si va povestesc eu alta data cum e cu timpurile. N-are rost sa va incarcati memoria cu asa ceva). “Modu’ ” in acest caz nu e doar asa un fel de a spune, chiar ii zice “mod”. Si are “timpuri” (asa cum unii dintre noi avem figuri).
Da, stiu e nasol cu conjunctivul asta (ptiu, imi tot vine sa-i zic subjonctif), ca nu stiti exact care e. Da’ exista un trick ca sa-l recunoasteti. Incepe INTOTDEAUNA cu “sa”. “Sa” asta este o…CONJUNCTIE. Stiu, sneaky, dar cu putina atentie o sa incepeti sa-l recunosteti. Asadar, “SA FII PLIN DE BANI” – e ok.” SA FI PROST” – nu e ok. Boon.
Mentiune: nu confundati conditional-optativul cu conjunctivul. Stiu, e al dracu’ de greu. Mai ales ca atunci cand n-ai diacritice in text “as” seamana IZBITOR cu “sa”. Adica “as fi mancat toata noaptea, ca un porc“- e in regula. “As fii bagat si eu ceva in vena” – NU E OK. Ati inteles ceva?
A doua capcana este cand se schimba timpul – adica cand modu’ face figuri, cum va ziceam mai devreme, si intram prin alte alea, si ne bagam in “sa fi fost”si atunci ne limitam la un singur “iisor”. Dar trag nadejde ca e o chestiune prea pretentioasa pentru discutia noastra. MACAR sa ramana ASTA problema…
CAZU’ 2 – TUTUROR NE PLACE SA FACEM PE SEFII
2) Imperativ. Stiu ca nici asta nu e tocmai cel mai usor lucru din lume, dar cand incercati sa recunoasteti un imperativ, ganditi-va la un …imparat. Adica ce fac astia? Pai sunt agitati si se cred destepti (asa, ca mine) si DAU PORUNCI. Ahaa…incepem sa ne apropiem. Deci, cand va supara careva si va vine sa-i ziceti “FII BAIAT GIGEL!” – E!! Acu’ e acu’, bagati smenu’ cu 2 x i. Atentie insa… aici exista o capcana. Inventatorul limbii straine, mosul ala pervers, v-a pregatit o capcana in care veti pica siiiigur. Dupa ce v-ati prins in sfarsit care e faza, adica dupa cateva luni de repetitii, ca e greu, intr-o zi o sa va enervati sigur si o sa ziceti: “NU FII CACANAR!” . Ca doar e imperatiiiiv! Si asa ati citit voi pe blogu’ uneia, ca daca e imperativ adica suna a imparat adica e un om nervos care vrea ceva, e cu 2 x i. Ntz. DACA E NEGATIV SI E IMPERATIV, E CU UN SINGUR I. Adicatelea daca incepe cu “nu”, chestia asta ii ia din elan, si taiem un i. Bine? Da, stiu ca e o treaba complexa, mai ales daca esti femeie si stii ca “nu” nu inseamna chiar mereu “nu”, si atunci chestia asta e confuzanta. Adica daca zici “nu” dar de fapt vrei sa zici “da” si esti intr-un context in care e musai sa folosesti imperativul (gen dam un sms-”NU FI MITOCAN, DU-TE LA NEVASTA-TA!”), poate ca e mai bine sa folosim cei 2 x i ca sa transmitem de fapt ca “nu” inseamna “da”.
Tin sa va atrag atentia ca din motive dubioase si de mine neintelese, acest imperativ tinde sa fie confundat cu infinitivul. Adicaaaaa, mai pe romaneste, cu “a fi” ala, formatul “standard”. Fratica, cum vedeti pe “a” in fata, cum o dati cu doi de “i”. Nu! “A” IN FATA = UN SINGUR “I”. A + I = LOVE.
Ia sa vedem ati retinut ceva?
Hai, cu rabdare si pasi mici mici ca de furnica ne facem noi mari intr-o zi.
Poate ma tin nervii si va explic intr-o zi si cum e cu “stii” ala. (bah, e simplu, daca vorbesti cu un om, nu cu un bou, ii bagi doi de i. Daca vorbesti la modul mai teoretic asa,si mai mult despre tine, ramai la 1). Dar dezvoltam altadata.
Cine este Alexandra Svet? Imi bag in ele de pene, faza asta trebuie comentata!
Alexandra Svet striga ascutit pe Facebook pe la 3 noaptea, batand din piciorus: “TREZITI-VA, ROMAAAANI!”. Romanii motaiand :…”a…a..ce, ce, s-a intamplat ceva? ..ce…?’”. A.S.: ” Se rasuceste Tuteaaaa, au zis astia gresit “Google, ce naiba, ma, suntem mai destepti ca ei”. Romanii inca usor turmentati: “…ihi…da’ a cui esti tu, fata?”. AS., dregandu-si rochita, ca la prima serbare de la gradinta: “Sunt frumoasa, si om de afaceri. Am 30 de ani si nu imi place in Bamboo”.
Romanii, mijind ochii ceva mai mult de 2 mm: ” Cum adica nu iti place in Bamboo?!”. A.S., vizibil amuzata, dand din manuta a paguba: “Haide maaa, arat eu a Bamboo?! Merg DECAT in Fratelli. Pai drept cine ma iei, EBA? Hihihi…”
Romanii aprind veioza, strang halatul de noapte si o poftesc inauntru: ”Pai si spune mai fata, hai, ce zici tu sa facem?” A.S.:”De maine nu mai mergem la scoala! Sa fie clar! Si o punem sefa clasei pe Floriana Jucan, ca e fata buna!”.
Romanii : “…snorrrrr….zzzz…”.
A.S. pe un ton plangagios: “Vreau o Romanie cu balls!!!”. Romanii care abia atipisera la loc: “Ptiu, fata, ca ne-ai speriat, hai, nu vrei tu mai bine sa te duci acasa? Ca e tarziu, maine ne trezim devreme…”.
A.S.” Nu, ca maine am teambuilding si sunt emotionata si nu pot sa dorm”.
Later edit: comentariu pe un blog. Din pacate 100% autentic: “mie mia placut tare mult cum a vorbit alexandra frumos si exemplu cu ospatarul problema este ca deficitul care il are romania cine are solutia nimeni Rominul se naste mindru asa ca cine vine la putere trebuie sa fure mai mult ca cel dinaintea lui si asa va fii forever“
Tre’ sa ma dau mare
Si cum nu sunt sigura ca intrati cu totii pe noul site, pun laudarosenia si aici .
Cuvinte
Am scris atatea despre cuvinte. Si am scris tot in cuvinte. Pentru a spune lucruri despre cuvinte, e nevoie tot de cuvinte.
Mi s-a spus intotdeauna ca am cuvintele la mine. Ca stiu intotdeauna ce cuvant sa folosesc pentru a spune ceva anume. Ca am un talent aproape dureros de a reda in semne grafice emotii. Sentimente. Ca am darul de a-mi pune trairile la vedere in vocale si consoane in asa fel incat ele sa nasca reactii.
Si la ce bun? Adica stau acum si ma intreb- cu ce ma ajuta asta? Semantica? Cuvintele bune, cuvintele rele, limbile straine, intuitia, urechea muzicala? Nu e totul un fel de matematica? Un-doi-un-doi – aici vine un a, si aici vine un u, si stai, vuieste pe aproape un v. Si poate o aliteratie ar exprima mai usor nelinistea. Sau incarcatura.
Nu stiu mai mult de atat. Stiu doar ca stapanesc cuvintele. Sau ca ele ma stapanesc pe mine.
Dar inseamna asta, de fapt, ceva?
Se vede?
Aventuri in Tara Oglinzii
Pe soundtrack de London Undersound al lui Nitin Sawhney. N-am vazut inca Londra, dar o s-o vad. Poate la anu’. Sau poate la toamna. Sau altadata.
Lucrurile sunt la fel, dar cumva parca se schimba radical zilele astea. E un fel de Alice in Tara Oglinzii. Nu, nu in Tara Minunilor. Nu stiti? Prima mea intalnire cu Alice a fost in Tara Oglinzii. Era o carte mare, cartonata, cu ilustratii alb-negru, unde am facut cunostinta cu Alice si intamplarile ei bizare. Nu se strecoara prin usi magice mancand prajituri cu efect neasteptat, ci trece printr-o oglinda si ajunge in lumea pieselor de sah, intrand in razboiul dintre ele. E acolo Humpty Dumpty, si Leul, si Unicornul, si multe alte personaje. Cartea asta m-a marcat iremediabil. Nah – Alice si basmele pentru copii si oameni mari. De fiecare cand o deschideam gaseam alt sens in paginile ei. Cu mintea aia a mea de 5 -6 ani (da, pe la varsta aia o citeam, I was a kind of a common prodigy) incercam sa gasesc un sens absurdului, si de fiecare data reuseam, dar cu un rezultat diferit.
De ce porneste Alice ca pion al Reginei de Alb, si de ce etapele prin care trece nu se supun unor reguli firesti, de ce unele lucruri sunt nedrepte, de ce e bine si totusi rau cand ajunge regina, toate lucrurile astea isi cautau explicatii in capul meu si si le gaseau intotdeauna sub o alta forma. Imi dau seama acum cata educatie mi-a facut cartea asta pe care atunci o gaseam fascinant de absurda.
De ce mi-am amintit acum? Pentru ca asa se intampla lucrurile de la o vreme. E realitatea pe care o stiam, in loop, dar cumva o vad intoarsa pe dos. Brusc fiecare replica pe care as ignora-o in mod normal pare a avea sensuri misterioase, si toate lucrurile din jur au o identitate cel putin dubla, pe care o vezi daca stai un minut si privesti in oglinda.
Traiesc
Traiesc mult.
Rapid.
Acum, inainte de
dupa aia.
Sunt prea mult pentru multi
si nu suficient
pentru cativa.
Ma consum cu viteza luminii,
ma dau peste cap,
ma transform,
ma agit.
Asta-s.
Tine pasul cu mine cu Dan de la OCS
Asculta mai multe audio Muzica »
Sa fii femeie
Ce inseamna sa fii femeie? Vorbim de anul de gratie 2009, de epoca cocalarilor si de zilele nesigurantei. Ce inseamna sa fii femeie?
Care sunt limitele in care fapturile umane de sex feminin isi creeaza aura aia de “femeie”? Sunt suspinele in perna? Mai este inca valabil visul dupa feti frumosi (aia din feti-frumosia)?
Traiesc intr-un context definit de o lupta a creaturilor de sex feminin pentru teritoriu, fara ca asta sa fie un matriarhat. Sa fim seriosi. Traim inca in spatiul mioritic, suntem inca impinsi de la spate de “principii” printre coji de seminte de floarea soarelui. Si in contextul asta noi, fiintele de sex feminin, ne luptam totusi pana la sange pentru o suprematie in jumatatea noastra de rasa.
Esti mai femeie atunci cand iti indrepti pletele si vanezi masculi potenti financiar? Sau poate esti mai femeie atunci cand dansezi pe joculete din filmul “hard to get”? Evident mai exista si modul de a fi o “femeie cool” – trendy-shit. Nu? Sa-mi spuneti…
Nu stiu de la ce anume incepusem. Ideea a inflorit in capul meu cand mergeam catre scara blocului calcand apasat pe tocurile mele ce ma fac inca si mai inalta decat sunt deja, mandra ca l-am umilit pe taximetrist cu un bacsis mai mare decat il merita. S-a diluat pe drum si m-am trezit singura in fata tastaturii ridicand intrebari cu un grad destul de ridicat de non-sens.
Si totusi, domnilor mioritici… Ce este aceea o femeie?
Secret
E o salina secreta in perna mea.
