Propunere indecenta
Luni, Septembrie 28th, 2009Daca tot s-a mutat JJJ la iarna, schimbam pe IAMX? 1 octombrie, Fratelli, 50 ron?
Archive for Septembrie, 2009
Porunca de la printesa
Vineri, Septembrie 25th, 2009Madama de aci m-a procopsit cu o leapsa. Sa purcedem, asadar:
1. Daca ai putea sa intri si sa traiesti intr-o carte care ar fi aceasta ? Motiveaza alegerea facuta! (dar intr-un film?dar intr-un cantec?)
Greeeu, greu, fa Florico…(era o vorba folosita de mama, don’t ask…). Cred c-as merge pe ceva gen “Maestrul si Margareta” – desi ma sperie un pic ideea de a da cu ochii de dracu’.
Film: Eternal Sunshine of the Spotless Mind
Canticel: “Enjoy the ride” (Morecheeba)
2. Daca ai putea sa ti alegi prenumele care ar fi acesta? Dar in cazul in care ai fi de gen opus?
Me likes me name. Daca eram mascul, as fi fost cu siguranta un Alex.
3. In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?
Asta e taaare dificila. Cred ca in Noua Zeelanda. Nu stiu de ce. Imi suna bine.
4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?
You DON’T want to go there… Eu visez neobisnuit in fiecare seara/zi/dimineata in care dorm. De la rastalmacirea greu de imaginat a faptelor intamplate inainte, pana la chestii care n-au absolut nicio legatura cu nimic. Chiar mi-e greu sa raspund. Si nu pot sa raspund.
5. Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.
Dorm, dorm, dorm. Ma intind pe spate cu labutele in extensie si mai doooorm. Cineva ma scarpina pe burtica. Ok, devine enervant. Ma ridic si ma mut undeva unde sa ma lase in pace. Si dorm din nou. Ma trezesc intr-o criza de stranut. E cam nasol sa fii pisica si sa fii alergica la pisici. Se rezolva cu niste claritine, asa ca pot sa mai dorm un pic pana se face maine.
6. Daca ai putea trai in pielea altcuiva pt o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana si de ce ai ales-o?
Pai as alege exact pe opusul meu – un barbat scund, slabanog, brunet, plin de bani si cam prost. Ups, cred c-as fi un arabete mic, slab si prost. De ce? Pai ca sa ma lamuresc cum e sa fiu tot ce nu sunt.
7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?
Primele ganduri ar fi ca THIS IS SO NOT FAIR. (in varianta tragica – adica as boci cateva zile pana n-as putea sa mai deschid ochii).
Si dupa aia mi-as face bagajele. Simplu.
Se da mai departe cui doreste, cui pofteste, cu rugamintea sa ma anunte si pe mine, sa nu mor proasta.
Gagauta, STII sa scrii? ‘Au ba?
Vineri, Septembrie 25th, 2009Dupa ce v-am capiat cu iiii si iii si a fi sau a nu fi, uite ca ajungem la A STI!
“A sti” este cosmarul meu recurent. E mai grav decat “doar” si “decat”, chiar mai grav decat “a fi”. Nu cred ca e mai grav decat problema cu ochii albastriiii, dar cu siguranta apare MAI DES.
Aici e o singura chestie pe care v-as fi recunoscatoare s-o retineti. Mai, cand vorbesti cu un om, nu cu un bou, si il intrebi daca stie unde te poti duce sa te-mpusti pentru ca n-ai invatat gramatica la scoala cand erai mic, intreaba asa:
“-Buna ziua, domnule draga. Stii cumva un loc unde ma pot duce sa ma impusc pentru ca n-am invatat gramatica la scoala cand eram mic?”
Adica - ARE DOI. ARE DOI. ARE DOI. La modul indicativ, timpul prezent, persoana a doua, verbul “a sti” are 2 X i!
La fel cu conjunctivul prezent. “Sa stii ca iti rup capu’ cand te mai vad cu “sti”". Aceeasi treaba.
Nici macar nu e asa neprietenos ca “a fi” cand vine vorba de imperativ, din simplu motiv de inaplicabilitate practica. Pentru ca imprumuta forma de la conjunctiv, asta nu face decat sa simplifice lucrurile. Adica nu poti sa-i spui cuiva : “BA, STII!”, la fel cum i-ai spune “BA, FII CUMINTE SI MANANCA TOT!”. Din acest motiv, ii vei spune “ba, sa stii engleza pana maine!”, si “ba, sa nu stii ce te-am invatat in seara asta, ca ti-am rupt capu’ “. (cu un sens ironic aici, fireste. Multumesc). Deci treaba cu imperativul negativ care taie din “i” la “a fi” nu se mai aplica si aici”. E mai simplu!
Asadar e EXTREM de simplu. Cand e la modul indicativ sau conjunctiv, ambele prezente, persoana a doua singular, VERBUL “A STI” NU FACE DISCRIMINARE DE POZITIV, NEGATIV SAU INTEROGATIV. Il bag si pe interogativ in discutie pentru ca am observat ca atunci cand propozitia are un semn de intrebare in coada, va tenteaza tare, tare sa taiati din perechea de “i”. (pe genul “Sti de cand vroiam sa te intreb de ce ti-a murit pisica?”). Bine ca nu scriem ca in spaniola, cu semn interogativ si la inceputul frazei, ca ramaneam doar cu “st” din toata povestea.
Reformulez.
Peste tot, peste tot, peste tot cand vine vorba de persoana a doua singular si voua va vine sa dati cu “stii”-ul de geam pana ii ramane un singur i, domnul ” a sti” devine – STII, NU STII, SA STII, SA NU STII, STII TU?. NU EXISTA NICAIERI STI, NU STI, SA STI, SA NU STI, STI TU?
In afara de infinitiv (ze basic stuff, treaba cu “a sti”) si de niste forme populare dubioase si izolate pe care nu cred ca le folositi prea des in scris (gen “oi sti tu ceva”), nu va mai bateti capsoarele. E cu doi! E CU DOI! (cut – scena cu mine alergand catre luna, racnind, smulgandu-mi parul din cap. Fade to black.)
Si bagati de seama, data viitoare cand ne intalnim taxez pe “sti la ce ora ne vedem?”. Si n-o sa mai stiu la ce ora ne vedem pentru ca n-o sa ne mai vedem.
Acum – cand vine vorba de conditional-optativ prezent(adica – asa cum ii spune numele, de modul ala in care avem o conditie in functie de care treaba se intampla sa nu, asa ca s-ar putea sa nu se intample la fel de mult cum s-ar putea sa se intample), taiem din “i”, ca treaba nu mai e asa sigura. Cuvantul devine mai slab, mai nesigur, si atunci vorbim despre:
“As sti cum sa-ti spun in fata ca nu stii sa scrii, daca n-as fi atat de bine crescuta si in acelasi timp lasa”. – valabil pentru toate persoanele.
Adica : “ai sti”, “ar sti”, “am sti”, “ati sti” etc
Si iata cum mi-am ratat cariera de profesoara…
LATER EDIT: Da, Sebastiano are dreptate. Sunt atat de ancorata in prezent si trecut, incat nu prea ma preocupa viitorul. Bad, bad teach. Baaaad teach.
Asadar, vedeti ce faceti cu viitorul, ca acolo vorbim de doar un i. E atat de departe incat nu ajung amandoi. E in viitor, un i e mai mult decat suficient.
Vei sti cand sa te opresti, sper.
Va fi exact cum am zis ca va fi.
photo credit: RLFilipkowski
I knew it, I knew it, I knew it, I KNEW IT!!!!
Vineri, Septembrie 25th, 2009He’s a Gemini!!! 
)) Hugh Laurie is a Gemini!!!!
Da, stimati telespectatori, mi-am revenit in toiul noptii din ghearele virozei cu aceasta obsesie inside la cabeza: CE ZODIE E DOCTORU’ HOUSE?! (da, stiu ca Hugh Laurie e actorul, BUT YOU GOTTA AGREE he’s pretty much doing all the job in there). (recunosc, eram sub puternica impresie a primelor doo episoade din sezonu’ 6).
Si da, stimabililor, da! E Gemeni!
Nota speciala pentru Ogica Contra – stiu ca esti sensibil la topicul “zodii”. Dar rogu-te, cruta-ma de data asta. Lasa-ma sa am momentul meu de fericire de la 4 dimineata.
Da, ma! Doctoru House e gemeni! Acum imi explic TOT! )
photo credit: Little Miss no Name
And for ze fans, treburi din tinerete, din cardasia cu Stephen Fry. Si de dragul accentului britanic.
Valeu
Miercuri, Septembrie 23rd, 2009Gata. M-a gasit.
Viroza, ea.
Nu vreau sa plec din Romania
Duminică, Septembrie 20th, 2009L.E.: Am sters initial articolul, vazand ce am provocat incercand sa-mi explic un sentiment. Acum m-am suparat din nou pe mine si pe faptul ca nu stiu decat sa-mi iau jucariile si sa plec, si iata ca il republic. Toate comentariile, insa, au disparut. Daca vreti sa le refaceti, do your thing. Eu am obosit. Imi pare rau ca n-ati inteles esentialul. Poate nu mai stiu sa ma exprim… asta ma pune pe ganduri. Nu doream sa provoc o reactie anume desi tonul meu poate asta a inspirat. Eram furioasa pe un fenomen prin care trec in ultima vreme, pe care chiar nu vreau sa-l fac public. Asa ca am decontextualizat fara sa stiu ce-mi asum facand asta si iata ca m-am trezit cu toata diaspora cu orgoliul ranit facand exact ce speram sa nu faca. Adica sa se simta.
Eu una stiu sigur ca-s egocentrica. E unul dintre cele mai mari defecte ale mele, (imediat dupa impulsivitate si imaturitate). Sunt ceva mai linistita acum, stiind ca fac parte dintr-o comunitate ampla.
Evident ca sunteti liberi sa comentati. Eu insa n-o sa mai raspund.
Spun inca din prima fraza -ca sa fie clar pentru toata lumea. Nu incerc sa fac vreo critica cuiva anume, si nici nu imi doresc contraargumente. Am fost si voi fi implicata in destule discutii de gen incat sa nu mai vreau sa mai aud asta. Nu bat saua sa priceapa iapa. Nu ma refer la CINEVA sau la mai multi cineva. E vorba doar de mine.
Vreau sa fac un statement socant. Stiu. Socant. Dupa ce vi s-a facut deja pielea de gaina citind titlul, confirm acum – da, eu vorbesc serios. Sunt eu, aia care o sa stinga lumina aici in orasul asta imputit pe care il detestati cu totii.
Nu ma intelegeti gresit. Repet – nu e o judecata. Cunosc o gramada de oameni care au plecat si care au avut motive sa o faca. Bon. Ca au simtit o chemare aparte pentru un anumit loc, ca au avut o oferta buna de job, ca urmeaza un curs, ca s-au indragostit. In fine, exista motive. Si toti imi sunt dragi si nu caut cearta si nici resentimente. Eu nu despre asta vorbeam si nici nu sustin ca niciodata in viata mea n-o sa plec de aici. Ca asta n-am de unde sti.
Vreau sa zic doar ca atata timp cat nu am vreo oferta-surpriza de munca, atata vreme cat nu ma casatoresc la Helsinki, atata vreme cat n-am ramas singura pe lume aici si pur si simplu am nevoie s-o iau de la capat in cu totul alt loc, atata vreme cat nu am visul de a trai langa o padure de o anumita specie care nu creste aici, sau pe malul unui ocean care nu are tarm in Romania, atata vreme cat… etc, eu nu vreau sa plec. Nu vreau sa plec din locul asta pestilential, cum vreti voi sa-i ziceti, pe care eu il numesc casa doar pentru ca m-am saturat de ALTII. Daca toate popoarele astea din lumea asta s-ar fi carabanit in tari mai misto atunci cand le-ar fi fost greu stau si ma intreb care ar fi fost situatia. Da, sigur, au fost mafiotii care au plecat din Italia in State. Alti destepti. Si macar atunci America aia era un soi de taramul fagaduintei pentru toti saracii din lume. Care acum au dus lumea-n criza, dar sa nu ne infierbantam prea tare.
Am inceput sa aud atat de des “bai, m-am saturat eu vreau sa plec” fara niciun motiv convingator din punctul meu de vedere, incat…
Bine, ma… duceti-va cu totii acolo in locul ala unde cresc cainii cu covrigi in coada. Unde, sigur, e mai usor. Si unde oricum sunteti mai deschisi si mai toleranti, ca doar sunteti musafiri. Si oricum toate chestiile rele sunt “exceptii”.
Repet – nu vreau comentarii cu milioane de argumente legate de pitzi si de manele si de mizerie si de politicieni. Discursuri stiu si eu sa fac. Doar ca sunt acum intr-un soi de dispozitie a la Alexandra Svet, asa, mai putin pasiunea pentru team building, parul indreptat cu placa si expertiza in power point.
Imi place casa mea, imi plac prietenii mei. Imi place ca pot merge la teatru ca sa vad piese intr-o limba pe care o inteleg si mai mult de atat – o simt. Imi place limba mea. Imi place ca pot vedea filme subtitrate inca. Imi plac locuri in orasul asta mizer, in aglomeratia asta urbana fara noima. Imi plac oamenii care nu renunta usor. Imi place viata traita alert si n-o sa-mi placa niciodata linistea deplina. Decat pentru – sa zicem – un timp scurt. Cand o sa-mi placa linistea o sa ma mut la Cluj. Sau intr-o casuta din…Ardeal, sa zicem. Nu stiu. Sau poate o sa ma mut undeva in… Guatemala, pentru ca acolo ma va duce viata. Sau poate la Paris. Sau poate in Havana. Dar asta se va intampla pentru ca asa se va intampla.
De calatorit cu siguranta voi calatori mult.
Dar mai scriu o data cu majuscule de data asta, ca sa fiu sigura ca se citeste si de departe NU VREAU SA PLEC DIN ROMANIA DE DRAGUL DE A PUTEA SPUNE CA AM PLECAT DIN ROMANIA, pentru ca in Romania e urat si pute, si e tigani si e mizerie iar eu sunt prea fina si prea occidentala pentru treaba asta.
Aici am parinti, aici am prieteni. Aici e tot ce mi-e mie drag, asa handicapat de-un picior si cu un termopan langa un vestigiu cum e locul asta. Si pana n-o sa-mi dea careva un argument al dracu’ de bun sa ma car de aici, n-o sa se intample. N-o sa-mi iau campii.
N-am fost niciodata nationalista. Nu dau doi bani pe nationalism. Dar nici nu inteleg de ce mi-as taia radacinile doar pentru ca altii fac asta. Sau pentru ca altii mai rai ca mine traiesc aici. Sunt foarte flexibila. Ma adaptez. Dar am niste radacini si nu ma joc cu ele doar pentru ca “m-am saturat de Bucuresti, tu mai suporti?”.
Ce? Daca mai suport mai exact ce? Sa-i vad pe ai mei once in a while cat suntem cu totii in viata, sau sa am cei mai buni prieteni din lume? Sa imi iubesc casa chiar daca in scara se joaca uneori barbut cand e frig afara?
Da, sincera sa fiu mi s-a luat un pic sa aud lamentari despre ce bun sunt eu ce rai sunt altii. Da’ asta e un pic din alt film.
Lumea e facuta de oameni. Si daca voi toti astia de care zic acum decideti sa plecati, este la fel de mult vina voastra pentru halul in care e tara asta ca a clasei politice, ca a manelistilor si ca a mitocanilor. Nu va mai cautati scuze. Puneti pietre la temelia idiocratiei care se instaureaza incet-incet aici la fel de abitir cum o fac astia care o practica. Plus – nu cred ca e nevoie sa pleci ca sa-ti dai seama ca stilul tau de viata e gresit, ca nu e normal sa te stresezi aiurea si ca ar fi bine sa te grabesti incet. Pentru mine n-a fost nevoie.
Daca toti germanii ar fi zis ca sunt de fapt suedezi, daca toti rusii s-ar fi dat chinezi, daca daca…
Ma rog.
Nu mai stiu ce sa mai zic. Decat ca nu vreau sa plec din Bucuresti si nu vreau sa plec din Romania. Nu acum. Nu daca nu am de ce.
Si inca ceva. Cred ca m-am plimbat prin destule tari, doar in Europa, recunosc. Da, e frumos. Imi place Amsterdam, imi place Praga, imi place Venetia, Imi place Bruges, imi place Barcelona. Imi place Porto. Imi place Parisul. Imi plac mai multe locuri decat imi pot aduce acum aminte si visez sa vad de 100 de ori mai multe. Si poate, intr-o zi deciziile pe care le iau ma vor duce intr-un loc sau in altul. Dar nu pentru ca m-a intrebat intr-o zi cineva “auzi ma, tu nu te-ai saturat” si atunci eu m-am revoltat si m-am gandit ca daca toata lumea zice asa o fi si atunci hai sa plec si eu. Si ca sa-mi termin ideea -cand m-am intors din toate locurile astea absolut minunate pe care le-am vazut si am bagat cheia in broasca si am pus bagajul jos, m-am gandit ca sunt foarte fericita sa fiu din nou acasa.
Asadar doua rugaminti. 1) nu-mi povestiti ce greu va e voua si de ce vreti sa plecati. Sunt satula. 2) nu ma mai intrebati cum de mai suport. Pentru ca mi-e cat se poate de bine. In ciuda faptului ca n-am niciun venit in prezent si nici vreo idee ce-o sa fac in viitorul apropiat. Si mai cred ca binele asta ti-l mai faci si singur si abia dupa aia incepi sa dai vina pe altii.
Lasati zombie sa vina la mine
Vineri, Septembrie 18th, 2009O mica ideiuta pe care o credeam moarta din varii motive a rasarit din propria cenusa mai ceva ca pasarea Phoenix, revigorata de uameni cu o doza de Scufita Rosie (optasem in starea de proiect pentru o alta poveste, dar n-a mai fost cazul…). O surpriza realmente placuta (ca si spotul radio Amex pe care-l tot aud pe Guerilla lately).
Se pare ca somajul face bine la portofoliu. Surprinzator.
Problema lui I
Joi, Septembrie 17th, 2009Ne intoarcem la lectiile de gramatica. Vorbim astazi despre “i”, si anume desinenta de plural la masculin. Dupa ce-am discutat pe larg despre problema existentiala – adicatelea cea legata de “a fi” – am realizat ca problema cu “i” – desinenta de plural si NU articol hotarat care se aplica la adjective doar atunci cand ele sunt ANTEPUSE (adica inainte de substantivele pe care le determina, adica poate pricepeti mai bine daca zic ca atunci cand e ca in engleza) este mult mai serioasa decat cea de la verbe.
Ca sa zic pe romaneste, daca traduceti direct din engleza the stupid people, the blue skies and the gay birds si n-ati auzit de adaptare, e posibil ca uneori sa uzati cei doi i in legitimitate, torturand legal limba asta romana atat de straina voua.
Mda, a murit Pruteanu si am aparut eu. Sa trecem peste paranteza.
Iubitilor. Atunci cand aveti un substantiv masculin la plural care e urmat de un adjectiv – si acel adjectiv pentru ca se acorda in gen, numar si caz cu substantivul va avea un i in codita, atunci va rog eu MULT DE TOT – TINETI MINTE CA E UNUL SINGUR. Daca mai vad mult “ochi albastrii” ma iau cu mainile de cap si fac crima de om nevinovat. Mah, si sunteti multi puzderie. Si nu zic de astia care n-au dat pe la scoala, zic de voi astia cu pretentii de eruditi.
CHIAR SI DACA E ARTICULAT, ARTICOLUL SE DUCE LA SUBSTANTIV – ADICA OCHII ALBASTRI. Doar daca bagati vreo inversiune d-asta smechera, adica daca faceti vreo poezie vreunei domnisoare si vreti s-o bagati p-aia cu Albastrii-ti ochi – atunci pentru ca adjectivul o ia in fata substantivului - lucru mai rar intalnit in limba romana, aceasta limba straina despre care acum aflati chestii noi (si nu chestii noii), ei atunci pasati articolul la adjectiv si nu-l mai puneti la substantiv. Ca regula generala, CINE E PRIMUL IA AL DOILEA I CA E MAI SMECHER.
Sunt ferm convinsa ca va veti scarmana caputul ala confuz acum si veti cauta si veti cauta paaaana veti gasi un contraexemplu. Adica un adjectiv care vine dupa substantiv (articulat sau nu) si care totusi are doi “i”. Tin sa va zic de pe acum ca, daca gasiti un asemenea caz, e pentru ca primul i nu este cel despre care vorbim azi, adica DESINENTA DE PLURAL (terminatia, codita pentru profani), ci probabil ca dragutul de cuvintel il are deja in radical. Adica e de la ma-sa. Adica s-a nascut cu el. Adica nu pleaca niciodata indiferent in ce fel in sucim si prin ce cazuri il plimbam si in ce situatii jenante il punem. Un exemplu de asemenea cuvant este “trandafiriu”. Asta are un “i” acolo, vedeti? Dupa ce inlaturam marca masculinului (adica “u”, ca daca era feminin era trandafirie), ramane “trandafiri” – E, ASTA E RADICALUL. Daca il puneti la plural, va fi, fireste, trandafirii. Pe care CU SIGURANTA il veti scrie cu un singur i, ca asa v-a zis tampita aia de are blog, ca adjectivele masculine la plural postpuse (adica cum se cade) au un singur i.
Disclaimer: urmatorul paragraf e doar pentru cei pregatiti pentru asa ceva. Ceilalti sunt rugati sa-si noteze doar ce scrie cu litere ingrosate. Multumesc.
Asa, ca am ramas intre noi astia ceva mai destepti, hai sa va zic un secret pe care nu-l impartasesc si cu prostii. O sa va zic ceva despre cuvintele astea care au un “i” in radical… si atunci o sa fiti cu adevarat deosebiti. Atunci o sa stiti DE CE. Psst – fiti atenti ca zic o singura data - d-aia copiii se scrie cu 3 i - unul e radical, al doilea e desinenta de plural, iar al treilea e articol hotarat. Deci astea de-l au pe i in radical (adica pe dracu-n coaste) si sunt masculine si sunt mai multe si sunt si articulate cu hotarat, fac bazaconia aia nemaivazuta cu 3 x i.
Priceput?
Gata copii, pauza s-a terminat, sa ne intoarcem la iii-urile noastre.
Asaaaa, cu cele de mai inainte in minte, va rog frumos aratati-mi un “i” in “ALBASTRU”, “TANDRU”, “ACRU” sau alt d-asta de il pociti pana-i dau spumele, ca eu il mananc aici. Si atunci? De unde doi?
Fac o mentiune. Daca v-au sclipit un pic ochisorii la treaba cu “chestii noi” si ati zis – ahaaa, deci primu’ are i, al doilea n-are – hoooold it. Cu “chestie” se intampla aici exact ce ziceam mai devreme. Adica primul “i” – cel pe care il puteti identifica deja pe randul de mai sus, e de la ma-sa. Asa s-a nascut. Alta chestie mama nu mai face. Al doilea este desinenta de plural. Asadar nu e aici niciun articol. Ansamblul nostru minunat e nearticulat. Daca era si articulat era chestiile noi. Dar chestiile sunt femei si nu barbati, asadar am iesit din discutie.
V-am pierdut cred.
Inapoi.
Mah, macar cu atat de ramaneti – nu exista ALBASTRII DECAT DACA FACETI VERSURI. Incetati, va rog eu frumos, oricat de mult v-ar tenta. Nu exista STRUGURI ACRII. Nu exista OCHI ALBASTRII. Nu exista BARBATI MANDRII. Nu exista URSI TANDRII. Nu exista POLITICIENI MAIESTRII (nu ma refer la maestru, ala e alt cuvant, asta chiar asa se scrie). Exista doar CAI ALBASTRI, PROSTI MANDRI, CINTEZOI TANDRI si CASTRAVETI ACRI.
Si mai exista Albastrii Zmei de pe pereti si Maiestrii Cai ai lui Nichita.
Respiram?
Ce ati invatat azi?
Repetati dupa mine: D o a m n a p r o f e s o a r a a r e o c h i a l b a s t r i.
Boon. Analiza propozitiei va rog. Repede!
P.S.: Tocmai am primit una buna – TREI MEMBRII NETLOG VOR SA-TI FIE PRIETENI. Bah Netlog, cand o sa ma lasi dracului cu membrii tai in pace si o sa-mi povestesti despre MEMBRI, poate o sa ma intereseze si cine sunt ei. DA? Off…nici n-am terminat bine cu adjectivele, ca ma asalteaza substantivele.
Teaser: In numarul urmator ma voi adresa direct clientei care mi-a aruncat un feedback spunandu-mi pe un ton imputit ca nu se pune NICIODATA virgula inainte de “si”. Pe aceasta cale vreau s-o anunt ca exista si numere mai mici decat 0.
Ne leganam si noi putin? :)
Miercuri, Septembrie 16th, 2009Brilliant, brilliant, brilliant.
Coloana sonora din Amelie a lu’ nenea (nu e niciun nenea, desi eram convinsa, e doar numele trupei) Devotchka plus scene din Carnivale (despre care stiu ca nu se mai filmeaza…). Cine stie cunoaste – e un serial foarte…dark de pe HBO, pe care eu il urmaream obsesiv rozandu-mi unghiile sub plapuma, desi ma speria ingrozitor de tare.
Imi place combinatia.
I’m a mean, mean bloggin’ machine
Miercuri, Septembrie 16th, 2009Anul trecut pre cand s-a terminat SuperBlog am zis ca nu mai particip in 2009. Eram suparata din niste motive dintre care cel mai cel era ala cu nerespectarea criteriilor de jurizare.
Si am zis ca gata, in 2009 nu se mai intampla. Dar stiti ce s-a intamplat cu pisica declarata vegetariana pe la nasul careia a trecut un soricel? Eh – cam asa si cu mine.
Am vazut ca se intampla si deodata sangele a pornit a-mi clocoti in vene. Pe modelul – fac, dreg, va arat, distrug tot, mwhahahahhaa!
Asa ca da, ma inscriu din nou.
Multumesc pe aceasta cale fanilor, parintilor, tuturor celor care mi-au fost alaturi. Lui Dumnezeu mai putin ca nu prea mai am treaba cu el. (nah, ca acum mi-am pus si niste habotnici in cap).
Info despre concursul PcNews Superblog2009 gasiti asa cum v-ati obisnuit deja de anul trecut aici.
Sa fim sanatosi si sa ne citim cu bine 
