Sa promovam in continuare…
Desi incep sa am reactii alergice la verbul “a promova” si toata familia lui, uite ca inca-l folosesc. Aia e.
In seara asta ne reamintim de Alina Zaharia. Desi am impresia ca deja e pe cale sa devina o vedetuta, asa, si sa nu mai aibe nevoie de micile mele embed-uri 
Change of seasons
Prima ploaie. Iubesc toamna. La fel cum iubesc si vara si primavara. Uneori si iarna – dar mai rar 
. Probabil pentru ca ma plictisesc usor si atunci cand apar primele semne din urmatorul anotimp ma simt usurata, fericita ca se schimba peisajul.
Offf, ce imi place ploaia si starea asta mohorata de afara.
Are vreun sens ce spun? 
photo credit: chudo.sveta
Inglorious Brilliant Basterds
N-am mai savurat de mult un film in felul asta. Coffee Liquer Nirvana it is.
Dintre cei cu care am fost a existat o persoana care nu e de acord – in sensul ca exista o opinie pe care o cunosc din seria “m, a fost ok, era loc de mai bine”. With all the respect, cred ca esti carcotas.
Pentru cei care asteptau ca Rocknrolla sa fie Snatch, nici Inglorious Basterds nu e Pulp Fiction. Dar asta nu mi se pare ca-l face mai prost.
It was absofuckinlutely great in my humble opinion. Constructie impecabila, replici … wow. Christoph Waltz kicks ass!!!!!
Ce sa mai zic?! Bingo!
Identitate
photo credit: mackenzienicole
Citesc cartea lui Kundera. E un pasaj care ma face sa zambesc, pentru ca imi aminteste de o chestiune recenta. De un gest despre care sustineam ca nu ma caracterizeaza, dar pe care totusi l-am comis intr-un moment de impulsivitate. Si pe care… nu-l regret, ca pe niciunul din lucrurile pe care le-am facut in momente de impulsivitate.
Omul cat traieste-nvata. Mai ales despre el.
“Ceea ce mi-am dorit mereu, inca din tinerete, din copilarie poate, a fost cu totul altceva: prietenia ca valoare si mai ales mai presus de oricare alta. Imi placea sa spun: intre adevar si prieten, aleg intotdeauna prietenul. O spuneam ca provocare dar o gandeam la modul serios. Astazi stiu ca aceasta maxima e perimata. Putea fi valabila pentru Ahile, prietenul lui Patrocle, pentru muschetarii lui Alexandre Dumas, chiar si pentru Sancho, care era prietenul stapanului sau, cu toate galcevile lor. Dar nu mai este pentru noi. Merg pana-ntr-acolo cu pesimismul, incat acum sunt gata sa prefer adevarul prieteniei.”
Chestiune interesanta
Dupa ce am postat The Yellow Smiley Face a intrat pe blog, pe link-ul respectiv, foarte multa lume din alte tari. Italia, Ungaria, Olanda, Franta, Germania, multe orase din fiecare tara. Toata lumea plecata care stie exact cum e cu parintii si messenger-ul.
Ce frumos
Madonna o sa ne ingroape pe toti sau – e-magic, ti s-a suit prafu’ la cap
Sunt ferm convinsa. Daca nu pica victima vreunul atentat sau nu ii pica vreun meteorit in cap ne ingroapa cu siguranta. O sa fie ultimul dinozaur.
Despre Madonna insa mai incolo. Mai intai sa-mi scuip tot praful din plamani si sa ma calmez. Bai fratilor, voua chiar vi s-a suit vedetismu’ la cap? Ce dracu’ a fost asta?? Cu Bestfestu’ am inteles – nu stiati cu ploaia, nu e voie cu umbrele, n-am stiut de pelerine etc etc. Da’ ce-a fost fratica asta?! Cum ati vandut voi bilete la de 3 ori numarul de oameni care incapeau in mod normal in spatiu?? Si cum dracului ati lasat voi oamenii aia direct pe iarba ca la hipodrom? Si daca dadea o ploicica ce dracului faceati cu mlastina? Mi-am suflat acum 10 minute nasul. Mucii mei arata a muci de miner. Ar trebui sa-i duc la laborator si apoi sa va dau in judecata.
In fine, a fost o experienta absolut ingrozitoare. Absolut ingrozitoare. N-am inspirat atata praf in viata vietilor mele. Era infernul. Nu se putea cumpara NIMIC. Mai, cum dracului ati lasat momaile alea sa vanda bauturi?! Cum?? De ce dracului ati mai dat jetoane daca ati angajat narcoleptici in cataplexie pe post de plimbatori de pahare? Ma, stiti care era treaba alora? Sa ia un pahar de pe masa si sa-l puna pe tejghea. Cam ca aia de la Bestfest,asa, ca idee. Nu sa sprijine frigidere si sa se intrebe ca niste ciori bete “aoleu fata ce ne facem ca se termina berea”. Am stat o jumatate de ora la o coada incerta in forma de movila in fata celor x umbrelute cu bauturi. Probabil serveau doar 2 oameni. Dupa jumatate de ora eram in acelasi loc. Mi-am bagat picioru’, am vrut sa-mi iau jucariile si sa plec. Dar am ramas eroic, savurand o inghetata de caramel, singura la care am reusit sa ajung in mai putin de 15 minute.
Cum dracului ati vandut voi bilete de o caruta de bani unor oameni care n-aveau NICIO sansa sa auda sau sa vada ceva, stand 10 pe un loc?
Mai baieti, voi mai aveti vreun pic de spatiu pentru creier? Sau e plin de e-uri de la euroi?
Bine ca mi-a dat mama mie creier si am stat intre pomisori ca s-o vad pe old lady. Adica langa scena. Stiti locul ala? Tribuna colt cu scena? E – acolo.
Si aici vine partea a doua a povestii. Bai, sa mor io daca inteleg pe astia de ziceti ca n-are voce. Mie mi s-a parut ca are voce de…Madonna. Pe bune, si sunt impresionata. N-am crezut ever ca cineva poate sa danseze atat si sa cante in acelasi timp.
Nepotrivita faza cu discriminarea. Am inteles perfect intentia, e laudabila, dar cumva contextul nu a fost tocmai bun. In fine, desi nu mi-a placut cum a picat momentul apreciez in continuare intentiile (chiar daca usor ipocrite) ale superstarurilor de a face un pic de educatie. In spatele meu un baiat zice ‘dutenferentari”. Mda. Ce sa mai adaug.
In continuare sunt usor debusolata. Nu stiu daca mi-e rusine de oamenii aia care huiduiau (pentru ca nu era absolut nimic de huiduit) sau doar casc a lene la discursuri de genul asta – fie ca sunt fuck bush, sau homsexuals and gypsies should be treated with respect. Nu ca n-as fi de acord. Doar ca nu prea cred …pasiunea. Miros a cliseu si ipocrizie – gen – sunt un star, dau un concert, tre sa zic ceva de bine, cam cum zic alea de la miss cu “world peace”. In fine. E foarte mult de discutat pe tema asta.
In afara de asta, ce-aveti fratilor? Show-ul a fost foarte tare. Intr-un mediu de cacat. Ca aia e. Mi s-a luat si mie de tot hau-haul asta cu “organizare proasta lalala”. Da’ de data asta n-a fost organizare proasta. A fost… o gluma infecta.
Si concluzia e aceeasi pe care am zis-o la concert, sprijinita de tuia de langa tribuna vip cu gura cascata – bah nene, asta o sa ne ingroape pe toti.
Pinguinul voluntar
, Carnetul cu prajituri
In ultima vreme m-a lovit si pe mine boala gatitului. Nu stiu de ce. Nu de economie, pentru ca incerc toate retetele posibile, facand risipa de diverse. Am si o carte a domnului Jamie (stim noi care) si credeti-ma, sunt destul de complicate retetele alea. Ultima creatie – pui la cuptor cu rosii, busuioc si usturoi, a iesit complet genial.
Dar nu asta voiam sa spun,
Tot gandindu-ma eu asa la preocuparile culinare din ultima vreme, mi-am amintit de vremea cand eram mica, si pe langa mancarurile pe care mama stia sa le faca de la bunica (mama lui taica-meu, adica, poveste mai lunga…) si de aia ieseau cam la fel (desi the personal touch era mereu acolo – de exemplu mama n-a reusit NICIODATA sa faca clatite adevarate, ca bunica-mea, iar bunica-mii parca nu-i ieseau ciorbele si supele asa bune), ei bine, in afara de retetele stiute pe dinafara si de binecunoscuta Sanda Marin (care insa era nefolosita, doar eu o mai deschideam in primele mele tentative culinare, esuate toate), mama mai avea in raftul de la bucatarie un carnet cu coperta de vinilin, in care scrisese de mana retete de prajituri. Erau aceleasi prajituri pe care le facea cu toate ocaziile – alba ca zapada, prajitura cu miere, negresa, ascota (nu, nu mascota, aia e altceva), ecleruri (si ce ecleruri…), fursecuri….si.. cam atat, cred. Paginile erau ingalbenite si rasfolosite, iar eu adoram carnetul ala.
Oare mai exista? Trebuie sa-l caut data viitoare cand ajung la Pitesti.
Puiul din seara asta
The Yellow Smiley Face
L-am primit zilele trecute de la Radu si acum e peste tot. Dar il pun si eu, e foarte misto. Si da, imi aminteste de ai mei la greu
The Yellow Smiley Face ( © PortableFilmFestival.com ) from Nixie on Vimeo.
