Hai sa va arat ceva
Vorbim despre o piesa remastered de la U2. Am primit “U2 – rare, medium and remastered” cand am facut contul pe site pentru biletele la concertul de la Barcelona. La prima auditie nu m-a impresionat, dar dupa inca ceva ascultari, am devenit dependenta. Una din piesele mele preferate, pe langa Neon Lights (varianta la City of Blinding Lights) si o varianta “rara” la “Sometimes You Can’t Make It On Your Own” este asta – “Angels Too Tided Up To The Ground”.
Ce titlu misto – nu?
Si uite, uite, dar uite in ce fel poate sa sune asta. Neon Lights. Cum sa nu iubesti asa ceva?
Care mai vrea un leu de aur? E superoferta!
Via Marean.
Gomez the Second and Ze Puma
Mama mea a plecat in concediu. Sa vada Londra, inaintea mea. Damn it.
In fine, incercand sa-mi maschez invidia, i-am imprumutat camera foto.
Ceea ce inseamna ca am facut poze proaste, dar iata ultimele … capodopere.
Mr Gomez ze Second for Alexandra:
aaaaaand, pam pam pam, zeeeee puma for Mirunaaa (oh, god, fac si rime…) :
Seara plina
Trilulilu … uite iar ca culc IMPOSIBIL de tarziu.
Am vazut Non Ti Muovere cu o Penelope Cruz italianca si… diferita. Si am reusit sa fac pisica pentru Miruna. Si un Gomez no 2 surpriza. Poze soon, pe Verzi si Proaspete.
Un anotimp: Oricare.
O luna: Iunie.
O culoare: verde. mov. ba nu, …a… portocaliu. ba nu… …toate? Nu prea ma omor cu galben.
Un animal: do you REALLY need to ask?
O piesa vestimentara: tricoul cu alba ca zapada.
Un fruct: struguri.
O piesa de mobilier: canapea
O melodie: greu. Greu. Ma mai gandesc si revin.
Un obiect: ochelari de soare.
Un instrument muzical: pian, obviously.
O pers apropiata: secret. Na,ca sa nu se supere nimeni.
Un copac: ciresul de la familia Alecu, in care organizam “circul Globus” undeva in clasa a 2-a.
Un vers: “nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”
Un oras: bai nene. Bruges, na.
O persoana publica: no hablo espagnol.
Un fel de mancare: french fries. Simplu si la obiect. O carte: “O poveste de dragoste, poate” – pentru ca o citesc acum.
Un super-erou: Donnie Darko?
Un fenomen: Tunet.
O masina: Mini Cooper.
O parte a corpului: ochii cei miopi.
Un personaj de film: baiatu’ din Gegen die Wand.
Un film: Gegen die Wand. Un loc: pe bloc.
O cladire: la naiba. oricare. tot aia e.
O leguma: rosii
Un telefon: d-ala vechi, cu disc.
O bautura: Cuba Libre.
Ceva dulce: Sa fiu previzibila – ciocolata.
Un obiect de exterior: banca.
O materie: wtf
Un serial: Dr House.
O piesa de teatru: The Shape of Things
Un nume: si asta tot secret e.
Un gest: o clipire cu sens.
Un parfum: Gucci – Rush.
O ora: 03.40 A.M.
Ziua in care s-a intamplat inevitabilul
Adica am facut curat.
Tell me no truth, if it is bad…
Doua lucruri mi-au lipsit la Moby – astea doua. Una e foarte trista, iar cealalta e a dracu’ de optimista. Nah, extreme, iubitele mele 
))<
Treaba multa
Fugi sa iei rezultate la teste medicale, dupa aia fugi sa platesti cablul, dupa aia fugi sa mananci ceva, dupa aia sa platesti taxa de examen auto, dupa aia sa iti iei solutie de lentile…
Si asta pe caldura aia mare-mare-mare de azi de la pranz.
Sunt saraca, trebuie sa merg mai mult pe jos, gandi pinguinul si mai achizitiona doua rochite irezistibile de vara, lungi pana in pamant.
Dupa care il suna pe domnul Alin de la taxi Mondial, sa vina s-o ia de la serviciu ca ploua.
In fine…
…daca aveti vreo idee constructiva legata de postul de mai devreme… Daca are cineva nevoie de mine si in acelasi timp imi poate da o mana de ajutor sa inteleg ce caut si cine sunt si care e de fapt vocatia mea…Ma refer la propuneri practice.
Astept.
Stii cum …
…atunci cand erai mic stiai ca esti diferit si ca o sa faci lucruri frumoase? Si ca n-o sa-ti zica nimeni cum sa traiesti, sau de ce, in niciun caz cu cine?
Si stii cum e cand ajungi mare si totusi te simti mic si neputincios si toate lucrurile alea de cand erai mic sunt undeva, departe, in ceata, si ti le mai reprezinti doar prin clisee mai mult sau mai putin contemporane de genul “sa nu uitam sa fim copii”, “conteaza doar ce-ti doresti” blabla? Si teoretic ai facut tot ce trebuia, dar practic … ai uitat ceva sare, sau usturoi, sau ulei, sau ceva, nu stiu ce, dar nu e bine. Miroase urat cand ar trebui sa miroasa a trandafiri.
Si stii cum e cand nu mai stii exact daca esti foarte puternic sau de fapt esti foarte slab, si incerci sa-ti dai seama care din astea -doua e problema. Si pana s-o descalcesti treaba se impute de fapt atat de tare incat chiar nu mai stii cine esti si de ce te afli acolo, ce te-a ajuns pana in punctul ala si ce o sa faci mai incolo?
Si stii cum e cand creezi asteptari si simti ca dezamagesti si asta in mare parte pentru ca tu insuti esti foarte dezamagit si ustura nasol de tot si nu mai stii unde e iodul si nici macar cum miroase el?
Daca stii, atunci te rog, dar insist, nu-mi vinde “trebuie sa mergi inainte”. Sub nicio forma. Stiu asta. Astept doar putina empatie. Non-intruziva, e favorita mea, s’il vous plait. Gracias.
Daca nu stii, atunci afla de la mine ca e de rahat.
