iz pretty cool, taman am vazut o caprioara pe geam (pe dealul din spate, unde dezintegrez eu fructe) si ma mut intr-o casa ciudata pe malul unui rau din Germania
Nu stiu cum se facu de citii postul asta exact dupa ce am citit verzi-si-uscate.ro…clasa-prostanacului/ … Si stau si ma gandesc: atunci cand ai scris articolul din Dilema (foarte reusit, by the way) il vedeai, cu siguranta, ca pe o fictiune absoluta, un posibil trecut cu zero sanse de reeditare Eu, cel putin, asa l-am vazut cand l-am citit, la vremea respectiva. Eh, intrebarea e: acu’, in prag de era a prostanacilor, il mai vedem la fel ? Bat eu in lemn dar nu stiu daca e suficient ca sa impiedice fictiunea sa devina realitate …
Iulie 31st, 2009 at 11:04 am
Măi, eu cât tot alerg să te felicit pe toate adresele astea?? Opreşte-te odată.
Iulie 31st, 2009 at 1:50 pm
am ramas azi exilat in masina si am citit din dilema, dar nu am ajuns inca la tine. hai ca mai tarziu ajung sa vedem daca e destept articolul
Iulie 31st, 2009 at 2:11 pm
Gata, sefu, sa traiti. M-ati gasit. Aici sunt. Cu …poncho cu tot.
Andrei, astept …concluzia
Iulie 31st, 2009 at 5:36 pm
deci, inteleg ca nu ar mai fi existat blog pentru gomez, dar el ar fi existat? in caz de lipsa de ‘89, evident
August 1st, 2009 at 12:32 pm
bravo
August 4th, 2009 at 11:23 pm
fata, te-am citit in varianta print, nais shit, complimente la sot si sa mai lase ciorba de perisoare, gen
August 4th, 2009 at 11:32 pm
Fata, mersi. Fata, da’ ai plecat fara pisica, fata.
Fata, cum e la Luxemburg? In afara de faptul ca stim deja cu totii ca arunci cu fructe partial dezintegrate pe geam?
August 9th, 2009 at 9:15 pm
iz pretty cool, taman am vazut o caprioara pe geam (pe dealul din spate, unde dezintegrez eu fructe) si ma mut intr-o casa ciudata pe malul unui rau din Germania
Decembrie 4th, 2009 at 3:07 pm
Nu stiu cum se facu de citii postul asta exact dupa ce am citit verzi-si-uscate.ro…clasa-prostanacului/ … Si stau si ma gandesc: atunci cand ai scris articolul din Dilema (foarte reusit, by the way) il vedeai, cu siguranta, ca pe o fictiune absoluta, un posibil trecut cu zero sanse de reeditare Eu, cel putin, asa l-am vazut cand l-am citit, la vremea respectiva. Eh, intrebarea e: acu’, in prag de era a prostanacilor, il mai vedem la fel ? Bat eu in lemn dar nu stiu daca e suficient ca sa impiedice fictiunea sa devina realitate …